Zilele acestea, desi am tot incercat sa evit contactul cu emisiunile radio-tv, tot nu am putut evita stirile despre fenomenul anti-romani din Italia. Practic problema, mult simplificata, este: presa italiana mediatizeaza excesiv infractionalitatile comise de romani ceea ce a oferit oportunitatea extremistilor de a demara activitati de exacerbare a sentimentului nationalist in randul populatiei italiene, prin blamarea romanilor.
Dar acesta nu este singurul caz in care imaginea romanilor in Europa a fost calcata in picioare. Sa nu uitam la fel de recentul caz al Elvetiei, unde s-a tinut un referendum pe marginea dreptului romanilor de a lucra in tara cantoanelor si unde afisele organizatiilor extremiste prezentau romanii prin imaginea unor ciori care le "murdaresc" patria.
Si in tot acest timp nu te poti abtine sa te intrebi: de ce? si autoritatile romane ce pazesc?Pe de alta parte insa ma uit in jur, la romanii aflati inca in tara, la nepasarea unora sau modul in care ei insisi se raporteaza la Romania. Cred ca nu sunt singura care a auzit fraze de genul: "Romania este de rahat", suntem "un neam de hoti", in tara noastra "nu e de stat, mai bine plecam in alta parte, nu vezi ce mizerie e in jur, ce oameni prosti, cati hoti si ce incompetenta".
Ori, in acest context, daca noi insine prezetam cetatenii Romaniei ca fiind niste criminali, infractori, needucati, prezentam tara ca fiind o groapa de gunoi, o cauza fara speranta, un neam delasator...de ce ar fi altii o exceptie? De ce italienii, elvenietii sau oricare alt stat european s-ar simti nevoit sa ia apararea unei tari care nu stie sa apere singura, un popor care isi pune singur cenusa in cap?
Nu iau apararea nimanui dar daca "ne deranjeaza" ceea ce presa italiana prezinta, ceea ce alte popoare gandesc, poate ar trebui sa incepem prin a vedea mai aproape de "curtea vecinului", prin a ne uita in propria ograda unde, din pacate, am uitat de mult timp sa facem curat si sa acceptam ca suntem parte dintr-o comunitate de la care asteptam multe fara a face insa nimic.
