Imi aduc si acum aminte o lectie din cursul de comunicare politica: “daca vrei sa ai un discurs reusit niciodata nu incepi cu redactarea introducerii”. Ma intreb daca asta se aplica si in cazul blog-urilor?!
Facand acest experiment acum, trebuie sa recunosc existenta unor sanse considerabile ca nivelul de validitate si fidelitate al acestuia sa fie invers proportional cu dorinta mea de posta un prim articol “inteligent”.
Datele de pornire ale acestui experiment sunt ceva mai complexe, dat fiind ca ma aflu de 4 ore in fata laptop-ului incercand sa gasesc o imagine pentru title bar, vreo doua trei gadget-uri interesate si sa creez o imagine cat de cat unitara pe ultimul blog (trebuia eu sa imi fac doua nu? de parca unul singur nu era suficient...). Prin urmare acum, cand trebuie sa postez primul articol, nu stiu exact de unde sa incep iar atentia si creativitatea mea au fost deja testate vreme de cateva ore.
Revenind insa la articol, se spune ca e important sa te afli in atmosfera potrivita, sa ai starea de spirit in perfecta armonie, sa iti setezi clar obiectivele de comunicare, sa nu ai elemente in jur care sa iti distraga atentia. Ce se intampla insa cu obiectivele de comunicare atunci cand trebuie sa le setezi la ora 00:32, cand ai un brac german tolanit cu picioarele in sus, care sforaie langa tine, evident acompaniat de vreo trei tantari care s-au atasat de spotul rosu din coltul stanga sus al camerei?
Clar, in situatia asta trebuie sa scriu despre ce stiu, aparent, mai bine: despre mine! Ce vreau sa va comunic despre mine...lucrurile esentiale:
1. imi plac animalele dar pentru moment urasc toti cateii pe care ii cheama “Otto von Bismark de Tudor” (sper ca nu sunt multi!). Pana acum doua zile uram pisicile dar mai nou se pare ca am adoptat una...sa fi fost buna relatie cu “fiul meu” (catelul Otto) un factor definitoriu?
2. sunt o fire sociabila si evident ador sa fiu centrul atentiei. Daca nu sunt inconjurata de oameni sau nu lucrez in echipa ma simt ca un naufragiat care in disperarea lui e dispus sa relationeze cu tribul de canibali.
3. vorbesc mult si tare dar nu imi pierd coerenta sau vocea. Cu toate acestea urasc soneria propriului telefon, pe care in mod frecvent o schimb in tentativa de a varia “piticii pe creier”.
4. ador sa ma plimb prin tara si strainatate dar, fiind fumatoare, nu ma descurc prea bine la capitolul plimbare pe dealuri si munti – sectiunea urcare!
5. stau la casa, in fond mi-am dorit catel, dar benefiicind de o strada neasfaltata, la iesirea din Bucuresti, am ajuns dependenta de buletinul meteo. Dupa fiecare ploaie replicile de genul “s-au retras apele” sau “aluviunile dambovitei iti bat in poarta” m-au motivat serios in a cumpara cele mai la moda cizme de cauciuc, care intra evident peste perechea de pantofi eleganti/tenisi, sau in a investi intr-o buna relatie cu vecinii care au masina si pleaca la ore similare cu mine. Spun ore de plecare pentru ca niciodata nu stiu cand (in sensul de zi) sau la ce ora ma intorc acasa. Oricum am identificat si solutiile optime pentru problemele care pot aparea la intoarcere: ARIEL, VANISH, masina de spalat!
6. sunt dezordonata la capitolul haine sau cum imi arata propria camera. Cu toate acestea am o minte foarte bine organizata si ma descurc oricand sa imi gasesc lucrurile in propria-mi dezordine. Stie cineva, in afara de mine (evident!), afirmatia: “dezordinea proprie e mai ordonata decat ordinea altora”? In cazul meu se aplica!
Upss...acum constat ca m-am legat de introducere, am realizat un cuprins egocentrist, dar am uitat complet de incheiere. Cred ca voi face si eu ca in “Tanar si nelinistit”... las actiunea in coada de peste pana la sezonul urmator, in cazul de fata urmatoarea postare.
Somn usor tuturor si mie succes la prins cei trei tantari!
